CAPIDAVA – un castellum al auxiliarilor germani in epoca Principatului (sec. II-III p.Chr.)


COHORS I VBIORVM – COHORS I GERMANORVM

CASTELLUM. PORTUL Cel mai plauzibil moment istoric pentru ridicarea fortificatiei pentru unitatea de auxiliari de la Capidava (castellum) este situat in perioada pregatirilor celor doua razboaie daco-romane de la inceputul secolului al II-lea d.Hr. (bellum Dacicum cu expeditio prima, intre 101-102; expeditio secunda intre 105-106 d.Hr.). Atunci imparatul Traian decide si pune in opera, concomitent, intarirea flancului de rasarit al Moesiei Inferior. Potrivit celor mai multi dintre specialisti, lagarul militar de la Capidava va fi fost ridicat tocmai in acest context larg, efortul constructiv fiind asigurat de participarea unor detasamente (vexillationes) din legiunile XI Claudia si (sau) V Macedonica (ISM V, nr. 53-34; SUCEVEANU 1991, p. 59-60, 71; ZAHARIADE-GUDEA 1997, p. 79; vezi critica si nuantari la OPRIS 2006 si infra). Legio V Macedonica isi va afla pana la 168-169 o noua garnizoana la Troesmis, in Dobrogea (sigur dupa incheierea razboaielor daco-romane) iar legio XI Claudia va fi stabilita la Durostorum (Silistra, azi in Bulgaria), unde ramane pana la sfarsitul stapanirii romane la Dunarea de Jos.
Fortificatia initiala (faza I), in care servesc trupele la care vom face referire mai jos, era una de factura pur ofensiva, dar elementele sale constructive au putut fi surprinse in doar cateva puncte de pe intreaga intindere a cetatii. Faza I a cetatii de la Capidava cuprinde doua niveluri (N 1 si N 2, datate in prima jumatate a sec. II p.Chr., respectiv din prima jumatate a sec. III p.Chr.) (Capidava I, p. 56-59). Fundatia de zidarie cu grosimea de 1,20 m a unui turn din cetatea sec. II-III apare in substructia turnului nr. 7, care flancheaza principala poarta de acces in partea de sud a cetatii; o a doua urma a acestei prime faze constructive a fost semnalata pentru un fragment de zid inglobat in temelia curtinei A, sub interventiile constructive ulterioare.
Cetatea va fi afectata de invazia costobocilor din anul 170 (SUCEVEANU 1991, p. 33, n. 68, 74), pentru ca mai apoi sa fie distrusa in timpul indelungatului "razboi scitic" (bellum Scythicum), foarte probabil cu ocazia atacurilor gotice din anii 248-250 (SUCEVEANU 1991, p. 34), fiind ulterior reconstruita din temelii intre domnia lui Gallienus si epoca Tetrarhiei (faza II). Fortul de la Capidava reprezenta in epoca romana doar o veriga dintr-un sistem defensiv complex si coerent. Acesta cuprindea inca multe alte cetati, insirate in puncte strategice care apara vaduri ale Dunarii: intre acestea, pot fi amintite in aval de Capidava fortificatiile de la Carsium, Cius, Troesmis, Noviodunum sau Aegyssus.
inca de la inceput, cetatea a fost prevazuta cu o instalatie portuara proprie. Aceasta cuprindea un chei jos (la apa), magazii si alte anexe, pe terasa imediat superioara. Acest chei simplu, paralel cursului Dunarii, reprezenta de fapt principala dotare a unei statii a flotei militare (Classis Flavia Moesica) a carei principala baza fusese stabilita la Noviodunum (Isaccea), fiind utilizat, deopotriva, pentru scopuri comerciale. La Capidava functiona, in acest sens, si o statio de vama. Sapaturile arheologice efectuate in zona portului fluvial roman de la Capidava atesta o functionare timpurie a acestuia din urma, inca din prima faza constructiva a cetatii, idee intemeiata prin monedele de la inceputul sec. II p.Chr. gasite in context (MATEI 1987, in special p. 99).
Legatura intre port si cetate, care trebuie sa se fi facut pe o poarta speciala, situata pe flancul dinspre Dunare al cetatii este astazi ireparabil distrusa. Acest fapt s-a petrecut relativ recent, la inceputul sec. XX, atunci cand partea de V a cetatii a disparut, fiind literalmente aruncata in aer, odata cu exploatarea industriala a masivului de calcar pe care fusese asezata fortificatia.


TERMELE CETATII. NECROPOLA ROMANA
CARAMIZILE STAMPILATE (LEGIO V MACEDONICA / LEGIO XI CLAUDIA)

Tot in aceasta prima faza, se ridica pentru unitatea aflata in garnizoana aici si un edificiu termal - bai publice, in afara zidurilor de incinta ale cetatii, spre SE. Spre E si NE de cetate apare si cimitirul tumular cu morminte de incineratie, cu inventare bogate, iar mai spre sud, o necropola plana, ale carei morminte au un inventar mai modest. Nu stim in ce masura fortul traianeic a avut de jucat un rol activ in episodul moesic din toamna/iarna primului an al primului razboi dacic (101 p.Chr.), atunci cand a avut loc si marea batalie de la Tropaeum Traiani (Adamclisi).
De la edificiul termal amintit, situat extra muros (la cca 75 m in linie dreapta de cetate, inspre SE), sapaturile arheologice efectuate aici intre 1988-1992 au identificat mai multe incaperi cu hipocaust, bazine de apa rece si piscine, precum si aductia de apa si canalul de evacuare. De aici provine si un numeros material tegular (tegule bipedale si alte caramizi din suspensurae purtand stampila legiunilor V Macedonica si XI Claudia), utilizat inevitabil in constructia de terme. Caramizile stampilate respective se adauga altora mai vechi fabricate de mesterii celor doua mari unitati, Asa cum am demonstrat intr-un recent articol (OPRIS 2006, p. 237-239, vezi la publicatii recente), analiza stampilelor plaseaza ridicarea termelor de la Capidava intr-o faza ulterioara inceputului sec. II - epoca lui Traian, cand, communis oppinio, era acceptata constructia simultana a castrului si termelor. Rationamentul nostru se bazeaza pe flagrantele diferente tipologice intre stampilele cunoscute in epoca lui Traian / in contextul razboaielor dacice pentru legio XI Claudia (in tabula ansata si cu epitetul onorific pia fidelis - LEG XI CL P F) si cele aflate la Capidava (LEG XI CL). Pe cale de consecinta, ar trebui sensibil amendata si ipoteza traditionala a ridicarii castrului initial cu detasamente (vexillationes) din cele doua legiuni amintite, alcatuita tocmai pe existenta acestor stampile !!!
Decalajul momentului constructiv pentru cele doua ansambluri - castellum si terme - pare, in stadiul actual al cercetarilor, inevitabil. Tegulele de la Capidava, sunt, fara indoiala, ceva mai tarzii decat orizontul cronologic al razboaielor daco-romane. Interesanta ramane, totusi, asocierea celor doua tipuri de material tegular, care atesta, implicit, efort conjugat/ nevoia unei mari cantitati de material de constructie la Capidava. Punerea in opera a termelor de la Capidava se va face intr-un moment greu de precizat acum, dar nu mai tarziu de ultimii ani ai deceniului al saptelea, cand legio V Macedonica este dislocata sub Marcus Aurelius, la Potaissa (168-169 p.Chr.).
Capidava pare sa fi reprezentat punctul de intalnire pentru materialul tegular al celor doua legiuni care aparau limes-ul dobrogean. Caramizile cu stampila legiunii V Macedonica sunt grupate in coltul de NV al Dobrogei, pe linia Dunarii intre Troesmis si Noviodunum, descoperiri exceptionale in amonte fiind doar cele de la Capidava si Rasova/Flaviana; la fel de logic, caramizile leg. XI Claudia se grupeaza in SV Dobrogei, iar in aval pe Dunare doar Capidava si Troesmis constituie punctele unde au fost intalnite la nord de Rasova/Flaviana.

Indubitabil este, insa, faptul potrivit caruia castellum-ul ridicat pe expresivul masiv de calcar de la Capidava avea ca scop controlul vadului din aval de cetate, gazduind, pentru inceput, o unitate auxiliara venita tocmai din Germania Inferior (din zona orasului Koeln de astazi) - Cohors I Ubiorum. Locul acesteia va fi luat, mai tarziu, de o noua unitate de germani, Cohors I Germanorum, incartiruita la Capidava in cursul sec. al II-lea p.Chr., probabil si in veacul urmator.


COHORS I VBIORVM

Cohorta noastra urmeaza ca titulatura mai multor asemenea unitati, atestate foarte timpuriu, inca din vremea lui Augustus si Tiberius. O cohorta de Ubii este intalnita pentru prima data in Moesia in 78, gratie unei diplome militare (ECK, MACDONALD, PANGERL 2002, p. 227-231), acordata in vremea guvernatorului Sex. Vettulenus Cerialis. Cohorta este reatestata in diplomele militare din anii 97 (WEISS 1997, p. 233-238, nr. 4), 99 (de la Oltina); la fel, in cea de la Speyer din 105, unde apare deja cu toata titulatura: cohors I Ubiorum (MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 229, n. 590).
Singura garnizoana sigura din perioada cand unitatea se gaseste stationata in Moesia si apoi Moesia Inferior este cea de la Capidava. Epigrafele descoperite aici sunt in masura sa confirme aceasta situatie.

Prima inscriptie, cronologic vorbind si prima inscriptie a Capidavei, este piatra funerara a unui fost signifer al cohortei, ingropat aici (Capidava I, 1 = ISM V, nr. 24). Monumentul care o insotea a fost realizat din marmura, relieful din partea superioara fiind astazi rupt.
Text: Dis Manibus/ Marcus Cocceius Vitlus veteranus cohortis I/Ubiorum signifer vixit annis LXX militavit/ annis XXVIII/ Claudia coniunx et Cocceius Veturius/ et Cocceius Nardus filii heredes faciendum curaverunt/Marcus Cocceius Titio piisimo parenti/fecit - "Zeilor Mani, Marcus Cocceius Vitlus, veteran al coh. I Ubiorum, signifer, a trait 70 ani, a luptat 28 ani. Claudia, sotia si Cocceius Veturius si Cocceius Nardus, fii si mostenitori s-au ingrijit sa faca mormantul. Marcus Cocceius Titio preapiosului parinte a facut acest mormant".
Defunctul, Marcus Cocceius Vitlus, este un peregrin de origine illyra si serveste in cohors I Ubiorum in perioada prezentei acesteia in Moesia. Inscriptia dateaza cel mai probabil din prima parte a sec. II, desi personajul devine veteran sub Nerva, in 97-98. Cat despre familia Cocceilor, aceasta trebuie sa se fi bucurat de o vadita bunastare si respect local, caci lasa numeroase urme epigrafice la Capidava.

Din perioada stationarii cohortei la Capidava cunoastem mai multe stampile tegulare, aparute in contexte secundare. Un asemenea fragment de tigla cu insemnele cohortei I Ubiorum a fost gasit in zidul de piatra si caramizi legate cu pamant a unui bordei din epoca medio-bizantina (OPRIS 1997, p. 277-278). Un al doilea fragment de tegula purtand stampila cohortei a fost gasit intamplator pe malul Dunarii, in 2008 (inf. dr. Z. Covacef). Numele cohortei apare cu prescurtarea coh(ors) I VB(iorum), cu VB in ligatura.
Din aceeasi perioada a stationarii la Capidava a cohortei de Ubii se mai cunoaste si numele unui personaj de rang ecvestru, prefect al acesteia, C. Iulius Tertius, amintit intr-o inscriptie din Italia, la Minturnae, in Regio I (CIL X, 6015). Alte epigrafe, care ar putea fi legate de unitatea noastra si de contextul stationarii sale la Dunarea de Jos, in Dobrogea, sunt pentru moment cel putin discutabile. intre acestea, o caramida, a carei lectura nu este multumitor asigurata, a fost gasita si in aval pe Dunare, la Arrubium (Macin), dar ideea unui transfer temporar la Macin, pentru activitati constructive (Bauvexillation), este pentru moment putin credibila (MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 230, n. 596, 599).
Cohorta de Ubii participa la bellum Dacicum, iar dupa incheierea marii confruntari cu Decebal este dislocata in teritoriile nou cucerite, la nordul fluviului (MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 229, n. 591). Mai apoi, dupa reorganizarea Daciei sub imparatul Hadrian, este pusa sub autoritatea procuratorului Daciei Inferior (in fortificatia de la Odorheiul Secuiesc), asa cum ne demonstreaza un recent descoperit fragment de diploma militara, datat intre 120-130 p.Chr. (ECK, MACDONALD, PANGERL 2001, p. 238-242, nr. 3). Ulterior, diplomele militare atesta transferul sau in Dacia Superior (rectificare a granitei provinciale ?), unde ramane cel putin pana la sfarsitul sec. II p.Chr. (136-138 - diploma de la Micia; 144 -Nova Zagora; 157 - Tibiscum; 179 - Drobeta) (vezi MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 229, n. 594).


COHORS I GERMANORVM

Dupa cum arata in recentul sau studiu Florian Matei-Popescu, pana nu demult se credea despre aceasta unitate ca poate fi identificata cu omonima sa, atestata in Germania (apoi Germania Superior), intre anii 82-134, si ca ar fi ajuns in Moesia Inferior abia in timpul domniei lui Antoninus Pius (MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 211, n. 400). in urma cu un deceniu a fost publicata, insa, o diploma militara din 20 august 127, data pentru trupele din Moesia Inferior, care rastoarna in mare masura lucrurile si care conduce spre ideea ca avem de-a face, cel mai probabil, cu doua trupe diferite (M. ROXAN 1997). Unitatea apare in mai multe diplome militare, din anii 145, 146, cca 155 si 157 (152-154). in ultima diploma, descoperita la Brestovene, in Bulgaria, numele unitatii apare cu specificatia c.R. (civium Romanorum) (MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 212, n. 403). Garnizoana cohortei de germani in Moesia Inferior va fi stabilita la Capidava, unde au fost descoperite mai multe epigrafe, mentionand personaje apartinand acestei unitati de auxiliari.
O prima epigrafa este dedicatia oferita de catre prefectul unitatii (?), L. Atilius L. F. Quir. ...., lui Jupiter Optimus Maximus si Fortunei Redux, precum si pentru stindardele cohortei I Germanorum. Acest altar votiv, fragmentar, a fost descoperit in turnul de colt nr. 2 al cetatii, langa baza pilonului, in campania din 1927, din el pastrandu-se doar partea superioara (Capidava I, 17 = ISM V, nr. 16).
Text: Iovi Optimo Maximo/ Fortunae Reduci/ Signis cohortis I Germanorum/ L. Atilius Lucii filius Quirina tribu/... - "Lui Iupiter cel preabun si mare, Fortunei Redux si steagurilor cohortei I de germani, L. Atilius, fiul lui Lucius, din tribul Quirina ... (a pus acest altar)".
Signa reprezinta steagurile unitatilor militare si au caracter sacru, iar Fortuna Redux este divinitatea care protejeaza intoarcerea soldatilor teferi acasa. Se considera ca L. Atilius ..., in calitatea sa (foarte probabil) de prefect al cohortei, dedica altarul divinitatilor protectoare ale trupei, dupa intoarcerea victorioasa dintr-o expeditie. Aceasta ar putea fi, eventual, campania orientala a lui Lucius Verus, cand unitatea ar fi insotit legio V Macedonica. Inscriptia dateaza, oricum, din a doua jumatate a sec. II p.Chr.

Cea de-a doua inscriptie cunoscuta este un altar funerar din calcar, descoperit in placajul turnului portii, pe latura din interiorul cetatii (Capidava I, 24 = ISM V, nr. 36). A fost pus de catre comandantul unitatii de germani, de data aceasta defunctei sale sotii.
Text: Dis Manibus sacrum / Fabricia Quinti filia/ Saturnina pia/ vixit annis XXI/ C. Munatius/ Venustus/ praefectus cohortis I Germanorum/ coniugi piis-/simae posuit. - "Zeilor Mani. Fabricia, fiica lui Quintus, Saturnina, a trait cu credinta 21 ani. C. Munatius Venustus, prefectul cohortei I de germani a pus monumentul preapioasei sale sotii".
Un personaj cu numele Munatius Venustus - tribun al legiunii III Augusta (posibil dupa ce servise, in fruntea cohortei noastre, la Capidava !!!) - e cunoscut dintr-o inscriptie de la Lambaesis, in Numidia, unde pune o inscriptie funerara fiului sau, L. Munatius Macer. Greu de spus daca este unul si acelasi personaj, urmand in cariera sa cea de-a doua treapta din militiae equestres, ca tribun de legiune, dupa ce fusese deja prefect al unitatii de germani la Capidava. La Lambaesis, el apare ca unic dedicant al monumentului funerar al fiului, mort la varsta de 9 ani, situatie care atesta implicit pierderea anterioara a sotiei, decedata poate in vremea sederii la Capidava.

O a treia si ultima epigrafa a fost descoperita in urma cu mai bine de un deceniu, in timpul sapaturilor din sectorul III al cetatii, intr-un edificiu situat in apropierea portii de sud a cetatii si a turnului de poarta nr. 7.
Si aceasta este o inscriptie funerara, amintind un nou personaj, anume prefectul ... Celsus, din Aquae Statiellae, in Italia (OPRIS, POPESCU 1997, p. 177-181). Ar fi, foarte probabil, cel de-al treilea prefect al cohors I Germanorum cunoscut la Capidava, dupa L. Atilius si C. Munatius Venustus.
Text: [D(is)] M(anibus)/ [.... Ce]LSO STA/ [tiellis p]RAEF(ecto) COH(ortis)/ [I German(orum) v]IXIT ANN(is)/ [...] INNIS(imo ?). - "Zeilor Mani, lui Celsus din Aquae Statiellae, prefect al cohortei (I Germanorum ?), care a trait ... ani ...". Despre acesta din urma, putem spune ca moare destul de tanar, iar datarea monumentului este tot in sec. II p.Chr., tinand cont de aspectul ingrijit al scrierii, cat si de calitatea elementelor decorative care incadreaza registrul inscriptiei.

in privinta materialului tegular al cohortei la Capidava, pana acum a fost descoperit un unic fragment susceptibil de a fi purtat stampila unitatii - Coh(ors) I [Germ(anorum)] (Covacef 2000).

Un cursus honorum al guvernatorului Moesiei Inferior (T. Flavius Longinus Q. Marcius Turbo), dintr-o inscriptie pusa pe teritoriul provinciei, la Tomis, ne ofera o ultima informatie legata de aceasta unitate. Aflam acolo mentionat si comandamentul unei cohors I Germanorum, fara sa putem afirma cu siguranta daca este cea din Moesia Inferior (ISM II, 57; MATEI-POPESCU 2001-2002, p. 212, n. 408).
Nu se cunosc, in actualul stadiu al cercetarilor, momentul si conditiile in care paraseste aceasta unitate garnizoana sa moesica de la Capidava. Se presupune ca va fi servit la Dunarea de Jos pana candva, in cursul sec. III p.Chr.


LITERATURA

Capidava I = Gr. FLORESCU, R. FLORESCU, P. DIACONU, Capidava. Monografie arheologica, I, Bucuresti, 1958. CIL X = Corpus Inscriptionum Latinarum. Inscriptiones Bruttiorum, Lucaniae, Campaniae, Siciliae, Sardiniae Latinae. Edidit Th. Mommsen, 1883.
ISM II = Iorgu STOIAN, Inscriptiones Scythiae Minoris, vol II. Tomis, Bucuresti, 1989.
ISM V = Emilia DORUTIU-BOILA, Inscriptiones Scythiae Minoris (coord. D.M. PIPPIDI), vol. V. Capidava-Troesmis-Noviodunum, Bucuresti, 1980, p. 30-75, nr. 8-54.

COVACEF 2000 = Zaharia COVACEF, Cohors I Germanorum a Capidava, in Army and Urban Development in the Danubian Provinces of the Roman Empire, Proceedings of The International Symposium - Alba Iulia, 8th-10th october 1999, Muzeul National al Unirii Alba Iulia = Bibliotheca Musei Apulensis, XV, Alba Iulia, 2000, p. 286-291.
ECK, MACDONALD, PANGERL 2001 = Werner ECK, David MACDONALD, ANDREAS PANGERL, Neue Diplome fuer Auxiliartruppen in den dakischen Provinzen, Acta Mvsei Napocensis, 38/1, 2001, p. 27 urm. (in special p. 38-42).
ECK, MACDONALD, PANGERL 2002 = Werner ECK, David MACDONALD, ANDREAS PANGERL, Neue Militardiplome zur Geschichte der Provinz Germania Inferior, Koelner Jahrbuecher, 2002, p. 227-231.
MATEI 1987 = Cr. MATEI, Cercetarile arheologice in zona instalatiei portuare antice de la Capidava, I, CCDJ, III-IV, 1987, p. 95-101.
OPRIS 1997a = Ioan I.C. OPRIS, O noua marturie epigrafica privitoare la stationarea cohortei I Ubiorum la Capidava, SCIVA, 3-4, 1997, p. 277-281.
OPRIS, POPESCU 1997 = Ioan I.C. OPRIS, M. POPESCU, Un prefet inconnu de la cohorte de Capidava, Pontica, XXX, 1997, p. 177-181. OPRIS 2006 = Ioan C. OPRIS, Fortificarea frontierei dobrogene a Moesiei Inferioare in preajma razboaielor daco-romane, in vol. DACIA AVGVSTI PROVINCIA. Crearea provinciei, Actele simpozionului desfasurat in 13-14 octombrie 2006 la Muzeul National de Istorie a Romaniei, Bucuresti, 2006, p. 237-248.
MATEI-POPESCU 2001-2002 = Florian MATEI-POPESCU, Trupele auxiliare romane din Moesia Inferior, SCIVA, 52-53, 2001-2002, p. 173-242.
ROXAN 1997 = Margaret ROXAN, An Auxiliary/ Fleet Diploma of Moesia Inferior: 127 August 20, ZPE, 118, 1997, p. 287 urm. (in special p. 293).
SUCEVEANU 1991 = Al. SUCEVEANU, La Dobroudja aux Ier-IIIe siecles n.e., in Al. SUCEVEANU, Al. BARNEA, La Dobroudja romaine, Bucuresti, 1991, p. 22-153.
WEISS 1987 = P. WEISS, Neue Militardiplome, ZPE, 117, 1997, p. 227 urm. (in special p. 233-238, nr. 4). ZAHARIADE, GUDEA 1997 = M. ZAHARIADE, N. GUDEA, The Fortifications of Lower Moesia (A.D. 86-275), Amsterdam, 1997.