VILLAE RUSTICAE SI BORNE DE HOTAR (TERMINI)
CAPIDAVA - STATIO DE VAMA
BENEFICIARIUS CONSULARIS. DRUMURI SI MILLIARIA

Informatiile literare si epigrafice de care dispunem in prezent nu permit sustinerea ideii potrivit careia Capidava accede la rangul de municipium in epoca Principatului. Chiar si asa, Capidava reprezinta un punct strategic major in ansamblul sistemului defensiv al Moesiei Inferior, pentru tot cursul secolelor II-III p.Chr.

In jurul fortificatiei se va articula rapid o puternica comunitate locala, formata din veterani, cetateni romani si autohtoni, alaturi de un numar important de alti greco-romani (ultimii apar mai ales in cursul secolului al III-lea), comunitate bine atestata prin numeroasele descoperiri cu caracter epigrafic (SUCEVEANU 1991, p. 64-65, 110-111). Comunitatea respectiva cuprindea vechiul habitat indigen (civitas ?; vicus ?), identificat la o oarecare distanta de cetate - caracterul efectiv al locuirii preromane fiind inextricabil legat de chiar numele traco-getic pe care il poarta cetatea romana de mai tarziu - , si asezarea militara din jurul lagarului (canabae sau, mai degraba, vicus) (SUCEVEANU 1991, p. 31, 51-52, 55).

In teritoriul controlat administrativ de la Capidava au fost identificate arheologic/ epigrafic mai multe villae rusticae si nuclee rurale (vici), la Crucea, Baltagesti, Runcu, Tichilesti, Dunarea sau N. Balcescu, conduse de magistri. Fara indoiala, cea mai expresiva comunitate (quasiurbana) ramane cea de la Ulmetum. Veterani et cives Romani consistentes, peregrini care poarta nume romane, grecesti sau indigene, grupuri cu statut marginal (dediticii Bessi de la Ulmetum), magistri (primari) ai satelor sau conducatori locali romanizati (cum este C. Iulius Quadratus de la Ulmetum, princeps loci si quinquennalis territorii Capidavensis -ISM V, 77) sunt cunoscuti, gratie numeroaselor epigrafe descoperite in expresivul teritoriu al Capidavei. Puternicul sau caracter agricol in epoca romana reiese clar si din dedicatiile pentru Iuppiter Optimus Maximus Tonans, Diana, Ceres Frugifera si Silvanus Sator.

Villae rusticae si borne de hotar (termini)

Capidava dispunea, apoi, de un intins teritoriu - territorium Capidavense, invecinat dupa toate probabilitatile cu cel al cetatii Histria - regio Histriae (SUCEVEANU 1991, p. 45), in interiorul caruia au fost pana acum identificate mai multe asezari cu caracter rural (vici)si villae rusticae (SUCEVEANU 1991, p. 81-82).

Mai multe villae rusticae sunt cunoscute (pentru moment doar pe cale epigrafica) in teritoriul capidavens, acestea apartinand veteranilor stabiliti aici sau descendentilor acestora.

Prima dintre acestea se va fi aflat la Baltagesti (ISM V, 7), prezenta sa fiind sugerata de un cippus funerar pus veteranului Caius Iulius Capito: D(is) M(anibus)/ C(aio) Iulio Ca-/ pitoni ex ses-/ q(uiplicario) vet(erano) vixit an-/ n(is) LXV milita-/vit ann(is) XXV/ hic situs est/ «Iuli»us Capi-/ «t»[o fil(ius)et h]er(es) e-/ [ius b(ene) m(erenti) p(osuit)]. Traducere: „Zeilor Mani. Lui Caius Iulius Capito, fost sesquiplicarius, veteran, a trait 65 ani, a luptat 25 ani; zace aici. Iulius Capito, fiu si mostenitor, a pus (aceasta piatra de mormant) celui ce a binemeritat". Personajul nostru poarta, intamplator, acelasi nume cu C. Iulius Capito, conductor publici portorii Illyrici et ripae Thraciae (atestat la Oescus si Nicopolis ad Istrum, vezi CIL III, 7429, 7434).

Doua alte inscriptii funerare au fost gasite chiar la Capidava, in conditii neclare, si au fost publicate inca inainte de 1900 de catre Gr. Tocilescu. Cei carora le-au fost puse - membrii ai unei familii de vaza (familia Cocceilor) - isi aflau villae-le/villa in apropierea cetatii si se sting din viata chiar pe proprietatile ce le detin. ISM V, 29 = Capidava I, 26 este stela funerara a lui Cocceius Elius si a sotiei sale, Titia Matrina (purtator al unui cognomen grecesc, derivat din Helius):

Dis Manibus/ Coc(ceius) Elius pos(uit)/ vivo suo sibi/ et Tit(i)ae Matri-/ n(a)e co(n)iugi su(a)e/ benemerenti qu-/ (a)e vixit ann(is) XXX/ obita ad vil(l)a(m)/ sua(m) titulum po-/ suit. Traducere: „Zeilor Mani. Cocceius Elius a pus (aceasta piatra de mormant) pentru sine, fiind in viata, si pentru Titia Matrina, sotia sa care a binemeritat; a trait 30 ani si a murit la villa sa". ISM V 30 = Capidava I, 25 este tot o stela funerara si a fost pusa lui Cocceius Vitales si Cocceia Iulia (probabil parintii precedentului): Dis Manibus/ Cocceius Vitales vixsit/ annis L et Coc(ceia) Iulia co-/ niunxs eius vixsit annis/ XL obiti ad villam suam Coc-/ ceius Clemens et Coc(ceius) He-/ lius fili patri et matri [be]-/ nemerentibus titulum/ posuerunt. Traducere: „Zeilor Mani. Cocceius Vitales a trait 50 ani si Cocceia Iulia, sotia lui, a trait 40 ani; decedati la villa lor, Cocceius Clemens si Cocceius Helius, fiii, au pus aceasta piatra de mormant tatalui si mamei lor, care au binemeritat".
in ceea ce priveste exploatarea proprietatilor respective, nu trebuie exclusa existenta unei forte de munca servile. Aflam date mai clare dintr-o inscriptie descoperita de V. Parvan, in campania din 1911 la Ulmetum, in paramentul turnului de vest al cetatii. Din aceasta reiese ca proprietatea familiei Valeria, a carei villa se afla aproape de Ulmetum (ISM V, 72), era condusa de un actor (intendent), in responsabilitatea caruia cadea supravegherea muncii sclavilor sau colonilor. [Deo, Deae ..... ?]/ [pro sal(ute)] L(ucii) Val(erii) Victo-/ rini et Ulp(iae) Nican-/ dras et filiorum/ eorum L(ucii) Val(erii) Victo-/ rini et L(ucii) Val(erii) Turbo-/ nis et L(ucii) Val(erii) Soteri/ Valerius Nilus, actor ex votu-/ n posuit. Traducere: „Zeului (sau zeitei ....), pentru sanatatea lui Lucius Valerius Victorinus si a Ulpiei Nicandra si a fiilor lor, Lucius Valerius Victorinus si Lucius Valerius Turbo si Lucius Valerius Soter, Valerius Nilus, actor, a pus (aceasta inchinare) indeplinind o fagaduinta".

Prezenta sclavilor sau colonilor este de presupus si in exploatarea proprietatii lui Ti. Claudius Firminus, aflata si ea nu departe de Ulmetum (ISM V, 59): Fines/ pertinentes/ ad Tib(erium) Cl(audium) Firmi-/num. Traducere: „Hotare apartinand lui Tiberius Claudius Firminus". Descoperita la Pantelimonul de Sus, in conditii neclare, acest stalp de hotar delimita pamanturile unui proprietar funciar la Ulmetum, in apropierea granitei teritoriale dintre territorium Capidavense si regio Histriae.

Din aceasta perspectiva, un personaj important pentru istoria Capidavei in epoca Principatului este centurionul C. Iulius Vitales. Din ordinul guvernatorului Moesiei Inferior, Mantennius Sabinus, el isi va lega numele de delimitarea unui intins teritoriu in anul 229 p.Chr. (si exista toate sansele ca acesta sa fie chiar cel al Capidavei!). Actiunea centurionului este mentionata de trei stalpi de hotar, purtand un text identic, dintre care unul a fost gasit chiar la Capidava, iar ceilalti doi la Ulmetum (ISM V, 8, respectiv 57a-b, 58 ?). Textul suna astfel: Impera[n]-/ te domin[o n(ostro)]/ Severo [Ale]-/ x[an]dro/ c(onsule) III et Cas(sio)/ Dione II (consule)/ Iul(ius) Vit[ales]/ (centurio) leg(ionis) ex [pr(a)ec(epto)]/ v(iri) c(larissimi) Mant[enni]/ co(n)s(ularis) n(ostri) t[erm(inos)]/ fix(it). Traducere: „Fiind imparat domnul nostru Severus Alexander, in timpul celui de-al doilea consulat al lui Cassius Dio, Iulius Vitales, centurion al legiunii, a fixat stalpii de hotar, din ordinul preastralucitului barbat Mantennius (Sabinus), consularul nostru". in randurile inscriptiei aflam un personaj celebru din Nicaea Bithyniei, pe marele istoric Cassius Dio. Autorul Istoriei romane in 80 de carti (pana la 229 p.Chr.!), lucrare cruciala pentru intelegerea razboaielor daco-romane intre Decebal si Traian, indeplinea in acea vreme la Roma o a doua (si ultima) demnitate consulara, cu putin timp inainte a se retrage in Bithynia natala, unde isi scrie opera si se stinge din viata.

Astfel de actiuni, ale caror protagonisti sunt exclusiv personaje militare, erau cunoscute pe cale epigrafica in Dobrogea romana, inca din deceniile anterioare. in 177-178, Anternius Antoninus, tribunus cohortis I Cilicum fixa limitele intre civitas Ausdecensium si o comunitate indigena (daci!) in sudul Dobrogei (CIL III, 144372 = IDRE II, 338), in vremea cand guvernatorul provinciei era P. Helvius Pertinax, viitorul imparat. in 198-202, insusi Vindius Verianus, comandant al flotei moesice (praefectus classis Flaviae Moesicae), intervenea in conflictul teritorial care opunea pe Messia Pudentilla, proprietara funciara din regio Histriae, „taranilor" de la Buteridava - vicani Buteridavenses (ISM I, 359-360). Armata apare, asadar, in rolul de arbitru al controverselor asupra limitelor teritoriale (fie ale comunitatilor, ori ale proprietatilor private), iar aceasta implicare rezida in dubla sa autoritate: de impunere institutionala a dispozitiilor guvernatorilor provinciali si de expertiza tehnica, prin topografii militari (agrimensores, gromatici), adica in masurarea efectiva a terenului (PETCULESCU 2006, p. 40).
Sus

CAPIDAVA - STATIO DE VAMA

Doua dintre epigrafele descoperite la Capidava atesta cetatea ca importanta statie vamala - punct comercial, in cursul secolelor II-III p.Chr.

Prima inscriptie (ISM V, 10 = Capidava I, 12)

este un altar onorific din calcar: T. Iulius T. filius Fabia tribu Satur-/ninus praefectus vehi-/culorum tribunus militum legionis I Italicae pr-/aefectus Cohortis I Claudiae equitatae/ scriba tribunicius ap-/paritor imperatoris Caesaris Ti-/ti Aelii Hadriani/Antonini Augustii Pii/ patris patriae conductor Illyrici/utriusque et Ripae/Thracicae. Traducere: „T. Iulius, fiul lui Titus, din tribul Fabia, Saturninus, praefectus vehiculorum (al postei imperiale), tribunus militum al legiunii I Italica, prefect al cohortei I Claudia equitata, scriba tribunicius (secretar pe langa tribunus plebis), apparitor al imparatului Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius, parinte al patriei, conductor al vamii celor doua parti ale Illyricului si al Ripei tracice".

Monumentul este datat cca 155-161, in ultima parte a domniei lui Antoninus Pius. Pesonajul mentionat, T. Iulius Saturninus, este in aceasta vreme (asigurat epigrafic incepand din 157) conductor al districtului vamal al Illyricului si Ripei tracice, pe care il arendeaza alaturi de C. Antonius Rufus si Q. Sabinius Veranus. Cariera sa este prezentata descendent in inscriptia de la Capidava, incepand cu functia de praefectus vehiculorum, detinuta in momentul cand i s-a dedicat monumentul. inainte fusese apparitor (functionar inferior) pe langa Antoninus Pius, pozitie care explica ascensiunea sa rapida. El detinea (probabil simultan) cele doua functii, praefectura vehiculorum si arendarea vamii. Din acest district vamal faceau parte Dalmatia, Pannonia, Moesia, Raetia, Noricum si Dacia. Initial, ripa Thraciae era un district vamal aparte, organizat dupa anexarea Thraciei, in 46 p.Chr. (Eusebius din Caesarea, Chronicon, 18 d: Thracia huc usque regnata in provinciam redigitur); in timpul lui Hadrian sau al lui Antoninus Pius se contopeste cu vama Illyricului.

Cea de-a doua epigrafa (ISM V, 12 = Capidava, I, 8)
este datata in ultimele decenii ale sec. II sau primele decenii ale celui urmator. Fragmentul de baza din calcar, descoperit in daramaturile curtinei H a cetatii, contine o inscriptie, din care se mai poate citi: vectigalis ... Illyrici procuratori ... NNON ... MC...  „..... procuratorului vamii Illyricului". Inscriptia dateaza dupa domnia lui Marcus Aurelius, cand numele de vectigal Illyrici incepe sa inlocuiasca pe cel de publicum portorii Illyrici, dupa etatizarea vamilor si incredintarea lor unui procurator de rang ecvestru, in locul vechilor arendasi (conductores). Dupa mentiunea acestei functii, in inscriptie trebuie sa fi urmat o alta demnitate procuratoriana a personajului anonim onorat in inscriptia de la Capidava.
Sus

BENEFICIARIUS CONSULARIS. DRUMURI SI MILLIARIA

La Capidava este atestata si prezenta unui beneficiar consular, adica a unui subofiter inferior centurionului, care serveste in corpuri detasate in stationes, pentru a supraveghea siguranta drumurilor. La Capidava avem, pe cale de consecinta, implicit atestata o statio de beneficiarii.

Stela funerara respectiva (ISM V, 41 = Capidava I, nr. 29)

il mentioneaza pe Antonius Florus, beneficiarius consularis, care lupta 23 ani si traieste 40 ani, inscriptia fiind pusa acestuia de catre Antonius Florianus, fratele, la randu-i optio in leg. I Italica de la Novae (Švištov, in Bulgaria, in fata Zimnicei actuale). Datarea este dupa 167, cand leg. V Macedonica pleaca in Dacia (la Potaissa - Turda) si cand leg. I Italica preia supravegherea sectorului dunarean al Dobrogei. Gr. Florescu credea chiar ca o vexillatio din ultima mare unitate ar fi stationat in castrul de la Capidava, in cursul sec. III p.Chr.

Beneficiarii consulares sunt subofiteri insarcinati in mod special cu intretinerea drumurilor, dar se activeaza in caz de razboi. in Dobrogea, alaturi de mai multi beneficiarii din leg. V Macedonica, XI Claudia, I Italica, atestati la Tomis, la Histria si in regio Histriae, mai sunt cunoscute epigrafic si alte personaje la Callatis, Tomis, Histria, fara a se putea, insa, stabili si unitatea carora le apartineau. Situatii speciale sunt cele ale unor beneficiari consulari din leg. XIII Gemina (stationata tocmai la Apulum, in Dacia!), atestati in nord-vestul Dobrogei, la Taita (ISM V, 247), respectiv la Tomis (ISM II, 221). Pe frontiera dunareana a provinciei cunoastem un beneficiarius proconsularis la Arrubium - Macin (ISM V 253). Un al doilea beneficiarius consularis il aflam la Taita (ISM V, 248), la jumatatea distantei dintre castrul leg. V Macedonica de la Troesmis - Turcoaia si marea cetate de la Noviodunum - sediu al flotei dunarene (classis Flavia Moesica) si, in sfarsit, un al treilea, gratie inscriptiei de la Capidava.

intinsului territorium Capidavense ii corespund doua cai rutiere principale, de importanta strategica, ambele avand la nord ca punct terminus Noviodunum: prima este via militaris de-a lungul Dunarii, pe limes; cea de-a doua traverseaza, dinspre sud spre nord, zona centrala a Dobrogei. Din Tabula Peutingeriana, aflam distanta (egala) intre Carsium-Capidava si Capidava-Carsium (18.000 pasi - adica 27 km). Asezarea subordonata de la Ulmetum (Pantelimonul de Sus), cuprinsa in teritoriul Capidavei si legata de ultima printr-o semita se afla asezata, la randul sau, la incrucisarea unor alte doua drumuri, care uneau linia Dunarii cu coasta Marii Negre, primul intre Carsium si Tomis, iar cel de-al doilea Capidava cu Histria. Trebuie sa mai fi existat, fara indoiala, si alte cai de acces intre Capidava, pe de o parte, si localitatile rurale sau villae-le
rusticae, pe de alta parte (viae agrariae, rusticae, paganicae etc.). Mai multe descoperiri epigrafice sunt cunoscute in aceasta privinta.

Pietrele (bornele) miliare. Echivalent roman al bornelor de kilometraj, milliaria erau instalate marginea partii carosabile a drumului, din mila in mila sau in locuri cu buna vizibilitate (la intersectii, in localitati, treceri prin vad sau pe culmi de deal). Distantele sunt marcate in mii de pasi (milia passuum, abreviat MP), de unde a derivat si cuvantul modern mila (o mila romana avea 1458 m). Miliarii se prezinta sub forma unor coloane cilindrice de pana 2-3 m inaltime, cu o baza de cca 1 m (infipta in pamant, uneori cimentata). Pe partea vizibila a coloanei apare un text abreviat, dedicat in epoca imperiala imparatului din ordinul si pe vremea caruia s-a construit ori refacut acel drum, indicand apoi numele guvernatorului provinciei, iar la final distanta pana la cea mai apropiata localitate importanta. Descoperirile dobrogene se situeaza, din punct de vedere cronologic, intre inceputul sec. II si sec. IV p.Chr.

in ceea ce priveste territorium Capidavense, mai multe asemenea borne miliare au fost descoperite (vezi tabelul, mai jos) la Seimenii Mari, Topalu, Dorobantu si Capidava. Daca cea mai timpurie piesa posibila, aflata la Dorobantu, poarta o inscriptie discutabila (la Hadrian ?), poate fi observata mult mai clar, in schimb, grija guvernatorului Moesiei Inferior (L. Iulius Statilius Severus) pentru refacerea si intretinerea drumului strategic care insoteste limesul dunarean la sfarsitul domniei lui Antoninus Pius (a. 160), prin doi stalpi, descoperiti la Seimenii Mari si Capidava.

Un alt moment constructiv notabil pare sa se fi consumat patru decenii mai tarziu (cca. 200) - in vremea lui Septimius Severus si sub autoritatea lui C. Ovinius Tertullus, legatus Augusti pro praetore Moesiae Inferioris. Atunci, pe intreaga portiune intre Axiopolis si Carsium (cu descoperiri la Axiopolis, Seimeni, Topalu, respectiv Carsium), se reface via militaris.

Restul pieselor, datate in sec. III-IV, au fost puse atunci cand drumurile din zona sunt refacute. Ele se situeaza, in ordine cronologica, la: Elagabalus (218-222), in vremea guvernatorului Sallius Aristaenetus, la Topalu - martelata in primele randuri, care purtau titulatura imperiala (damnatio memoriae), piesa contine un nou nume, cel al imparatului Lucius Domitius Aurelianus (270-275); Maximinus Thrax si fiul sau, Verus Maximus (238), cu titulaturile imperiale iarasi martelate (la Carsium); Gordianus III (cca. 238), tot la Carsium; Traianus Decius (249-251), la Rasova, la IIII M.P. de Sacidava; Valerianus si Gallienus (253-260, 253-268), iarasi la Carsium.

Ultimele piese cunoscute in zona, datand din sec. IV, sunt mult mai putin numeroase: trei dintre acestea au fost identificate la Carsium (Harsova), purtand inscriptii de la Diocletian si Maximianus, Constantin si Galerius, respectiv Constantin, din ultimii ani de domnie, pentru una dintre piese (IGLR 230-232). De la Dorobantu, punct situat territorium Capidavense, cunoastem o piesa datata asemanator (IGLR 83), care era pusa la intersectia cu semitae-le Carsium-Tomis si Capidava-Tomis, respectiv Histria.

Miliarul de la Rasova (IGLR 190) reprezinta cel mai tarziu miliar descoperit in Dobrogea si poarta mai multe inscriptii: cele tetrarhice, cu Diocletian si Maximianus, Constantin si Galerius, respectiv cea pusa imparatilor Valentian, Valens si Gratian (367-375). Din zona, de la Sacidava (Muzait, Dunareni), cunoastem un miliar pus de cohors IV Gallorum, in vemea cand oficiul de legatus Augusti pro praetore Moesiae Inferioris era indeplinit de Q. Fabius Postuminus (intre anii 103-105). Piesa respectiva constituia cea mai timpurie borna din regiune aflata pana acum, in conditiile organizarii depline a limes-ului Dunarii de Jos, de catre imparatul Traian, in vederea declansarii si sustinerii razboaielor cu dacii.


Sus

NR. CRT.		PROVENIENTA		DATARE	BIBLIOGRAFIE			OBSERVATII
1.		Sacidava (Muzait-Dunareni) CT		Traian, a. 103-105	A. Radulescu, M. Barbulescu, Dacia, N.S., XXV, 1981, p. 353-359; I.C. Opris, in vol. DACIA AVGVSTI PROVINCIA. Crearea provinciei, Bucuresti, 2006, p. 237-248.			Pus de coh. IV Gallorum, in vremea legatului Moesiei Inferior, Q. Fabius Postuminus (103-105?). Cea mai timpurie borna din regiune, pana acum.
2.		Dorobantu CT		Hadrian (cu doua inscriptii, cea de-a doua de la Tetrarhi)	ISM V, 5 = CIL III, 12516 = IGLR 83.			Inscriptia de la Hadrian e nesigura (vezi Maria Barbulescu, Adriana Cateia, Drumurile din Dobrogea romana, pe baza stalpilor miliari din sec. II-III p.Chr., Pontica, XXXI, 1998, p. 122).
3.		Seimeni CT		Antoninus Pius, a. 160	ISM V, 1 = Gr. Florescu, BCMI, 17, 1924, p. 98.			Numele guvernatorului apare in forma Iulius Statilius Severus. Pentru acest legatus Augusti pro praetore vezi si descoperirile noi de la Odessos, Montana, care amintesc pe L. Iulius Statilius Severus (vezi Barbulescu, Cateia, loc.cit.)
4.		Capidava CT		Antoninus Pius	Opris-Popescu, Thraco-Dacica, XVII, 1996, p. 189-190.			Iulius Severus este forma in care apare numele guvernatorului Moesiei Inferior, L. Iulius Statilius Severus.
5		Axiopolis CT (Hinog)		Septimius Severus c. 200	CIL III 7602			Pus sub supravegherea guvernatorului Moesiei Inferior, C. Ovinius Tertullus.
6.		Seimenii Mari CT		Septimius Severus, a. 200	ISM V, 2 = Gr. Florescu, BCMI, 17, 1924, p. 88-90.
7.		Topalu CT		Septimius Severus	M. Barbulescu, A. Radulescu, Pontica, 13, 1980, p. 140-144, nr. 1.
8.		Carsium (Harsova) CT		Septimius Severus	ISM V, 95 = CIL III, 7603.
9.		Carsium CT		Septimius Severus	ISM V, 96 = CIL III, 7604.
10.		Topalu CT		Elagabalus - M. Aurelius Antoninus Pius Felix Invictus (218-222)/ Filip Arabul (?)/ Aurelian	M. Barbulescu, A. Radulescu, Pontica, 26, 1993, p. 197-206.			Lectura nesigura in vremea imparatului Filip Arabul, caci ulterior a fost trecut numele imparatului Aurelianus, motiv pentru care prezenta guvernatorului Sallius Aristaenetus in provincia Moesia Inferior in timpul lui Phillippus Arabs ramane nesustenabila. Vezi M. Barbulescu - A. Radulescu, Pontica, 26, 1993, p. 197-206; C. Petolescu, AE, 1994, 1532; Barbulescu-Cateia, Pontica, XXXI, 1998, p. 125, n. 70: C.C. Petolescu demonstreaza ca dateaza mai devreme, la Elagabalus - M. Aurelius Antoninus Pius Felix Invictus, cand personajul nostru devine legat in Moesia Inf., dupa ce fusese deja consul in timpul lui Caracalla.
11.		Carsium si vecinatate CT		C. Iulius Verus Maximus si fiul sau, Verus Maximus, a. 238	ISM V, 97 = CIL III, 7605.			Numele imperiale sunt martelate, ceea ce inseamna ca provincia aderase la revolta lui Maximianus.
12.		Carsium CT		Gordian III, a. 238	ISM V, 99 = CIL III, 7607			Numele guvernatorului este C. Pe…
13.		Rasova CT		Traianus Decius, sf. a. 249-251	A. Radulescu, Revista Muzeelor, 6, 1969, 4, p. 350.			Piesa e pusa la IIII M.P. de Sacidava (Muzait) si a contribuit la localizarea topografica a Sacidavei. Vezi si A. Aricescu, Dacia, N.S., 14, 1970, p. 297-305; idem, Armata in Dobrogea romana, Editura Militara, Bucuresti, 1977, p. 160.
14.		Carsium CT		Valerianus si Gallienus	CIL III, 7608
Alte cateva exemplare de pe linia dunareana provin de la Carsium (2 ); Bertestii de Jos (jud. Ialomita), inf. C. Chiriac, stalp miliar provenind probabil din Dobrogea. Pentru aceste ultime piese, vezi Barbulescu-Cateia, Pontica, XXXI, 1998, p. 127, n. 89.
Epoca Dominatului - sec. IV p.Chr.
1.	Rasova CT		Diocletian&Maximianus/ Constantin&Galerius, urmat de Valentinian, Valens, Gratian, 293-305, 307-311, 367-375			IGLR 190	Cel mai tarziu miliar dobrogean, datat in epoca Dominatului (sec. IV).
2.	Carsium CT		Diocletian&Maximianus/ Constantin&Galerius, 293-305, 307-311			IGLR 230	Contine doua inscriptii, Septimius Severus si Geta (cca 200), iar apoi cea tetrarhica
3.	Carsium CT		Diocletian&Maximianus/ Constantin&Galerius, 293-305, 307-311			IGLR 231
4.	Carsium CT		Diocletian&Maximianus/ Constantin&Galerius, 293-305, 307-311, Constantin			IGLR 232	Contine doua inscriptii, tetrarhica si din ultimii ani de domnie ai lui Constantin (332-337).
5.	Dorobantu CT		Diocletian&Maximianus/ Constantin&Galerius, 293-305, 307-311			IGLR 83	Marcheaza intersectia cu semitae-le Carsium-Tomis Capidava-Tomis si Histria