Capidava
Capidava - Versiune in limba romana Capidava - English version
Prezentare generala Toponimul Capidava Istoricul Cercetarilor Obiective arheologice Unitati militare Territorium Capidavense Obiective turistice in zona Capidavei Personalia Numismatica Bibliografia Capidavei Publicatii recente Abrevieri Glosar de termeni Linkuri Galerie foto
CONTACT:
conf.dr. Ioan I.C. OPRIS; ioan_opris@yahoo.com ioan.opris@capidava.ro
Piese ornamentale inedite de la Capidava
UN UMBO DE SCUT ROMAN0-BIZANTIN DE LA CAPIDAVA
PONTICA XLIV
ACCESORII ALE UNEI BALANTE DIN BRONZ DESCOPERITE N SECTORUL DE EST AL CAPIDAVEI
CONSIDERATII ASUPRA UNOR ARTICOLE DE PODOABA DESCOPERITE LA CAPIDAVA
MILESTONES FROM DOBRUJA IN THE COLLECTIONS OF THE MUSEUM OF NATIONAL HISTORY AND ARCHAEOLOGY CONSTANTA
Proiectile pentru balista si prastie de la Capidava
Antiquitas Istro-Pontica
Studies in Honour of Professor Alexandru Barnea
Ioan C. OPRIS - Fortificarea limesului dobrogean de la Dunarea de Jos n preajma razboaielor daco-romane
Ioan C. OPRIS - Un nou monument epigrafic privitor la vexillatio Capidavensium
• Gabriel VASILE - Un schelet incomplet atribuit primei epoci a fierului (Hallstatt), descoperit la Capidava La Bursuci - studiu antropologic    
Erika Gl - New data on bird bone artefacts from Hungary and Romania
Erika Gl - The Role of Archaeo-Ornithology in Environmental and Animal History Studies
Raport preliminar asupra cercetarilor arheologice de la Capidava
Bordeiul medio-bizantin de la Capidava si rolul sau in viata familiilor de stratiotai

Alexandru Simion Stefan
Arhiva INMI
Fond DMI
Dosar nr. 2974

Raport preliminar asupra cercetarilor arheologice de la Capidava
(com. Topalu, jud. Constanta) 1976.
Sectorul basilicii paleocrestine


Cercetarile s-au desfasurat in colaborare cu Muzeul de Arheologie din Constanta, care a asigurat finantarea, si cu Comitetul Judetean UTC, care a asigurat mina de lucru prin organizarea Taberei de educatie patriotica.
            Scopul acestei scurte campanii – 30.VII – 11.VIII – a fost limitat la asistenta de specialitate la operatiunea de extragere a caramizilor din pavajul bisericii spre a fi restaurate la Laboratorul zonal – Constanta, in vederea refacerii pavajului cu piesele originale in formula finala de prezentare muzeistica. La operatiune a participat C. Carpuz, restaurator la Laboratorul amintit.
            Singura descoperire inregistrata in campania 1976 a fost identificarea si degajarea completa a unei cripte miniaturale aflate sub nivelul de calcare al bisericii. Cripta e plasata la intersectia axului lung al edificiului cu linia decrosurilor absidei si e prevazuta cu un spatiu de acces in fata, lung de 45 cm, larg de 36 cm si adinc de 46 cm. Peretele de vest al acestui acces, constituit din fata verticala a laturii scurte a unei mari lespezi asezate in axul basilicii, prezinta o treapta de piatra. Peretii laterali sint construiti din zid de caramida. Cripta propriu-zisa are forma unei nise, cu o polita acoperita de o bolta in sfert de sfera (adincime maxima 30 cm, inaltime maxima 30 cm), al carei volum e menajat intr-un bloc de zidarie de caramida ce face corp comun cu peretii spatiului de acces. Deschiderea criptei era sigilata printr-o caramida de mari dimensiuni (35 x 45 x 4 cm), prinsa cu mortar de peretii laterali si de podea, intregul spatiul cu treapta fiind umplut cu un lut pur, in care nu s-a gasit nimic. Cripta a fost deschisa din antichitate, probabil in momentul dezafectarii basilicii, prin practicarea unei deschideri in zona cheii de bolta prin care au fost scoase obiectele sacre depuse, fara a fi necesara golirea spatiului de acces si demontarea caramizii sigilate cu mortar. Interiorul criptei era plin cu pamint de umplutura.
            Desi in campania 1976 nu s-a recoltat niciun fel de inventar arheologic, descoperirirea criptei basilicii aduce un element nou in cunoasterea arhitecturii religioase din Scythia Minor in perioada romana tirzie.

ANEXE: - plan de detaliu al criptei si sectie la scara 1:10 (care insa lipseau din documentatia consultata, n.n.). 

Al. Simion Stefan

sus


Radu FLORESCU


Bordeiul medio-bizantin de la Capidava
si rolul sau in viata familiilor de stratiotai*

Perioada medio-bizantina – sec. IX-XI – este reprezentata la Capidava de o asezare fortificata de bordeie, suprapunand exact cu dispozitiile ei esentiale pe cele ale cetatii romano-bizantine – sec. V-VII – si apartinand asa cum am demonstrat in alt articol unei comunitati de stratiotai – tarani-graniceri ai Imperiului bizantin.
Asezarea de stratiotai era numeros populata – se estimeaza la peste 100 de locuinte in fiecare nivel – a durat circa 250-300 ani si a fost de sase ori distrusa si refacuta, cu alte cuvinte si in termeni tehnici are sapte nivele de cultura si constructive . Daca raportam cele sapte nivele de bordeie la cei 250 de ani prezumati a fi durat asezarea fortificata medio-bizantina, reiese ca intervalul dintre o constructie/distrugere si alta era cam de o generatie.
 Analiza atenta a modului de construire si amenajare a bordeielor , corelata cu observatiile privind raporturile de suprapunere si intersectare dintre ele au putut oferi baza pentru distingerea celor sapte nivele, fiecaruia dintre acestea corespunzandu-i anumite particularitati constructive. In general, fiecare bordei consista dintr-o groapa patrulatera, adancita in daramaturile cetatii romano-bizantine. Stabilitatea redusa a umpluturii de daramaturi, a facut necesara, inca de la primul nivel stabilizarea peretilor gropii cu pereti de piatra sau lemn, asa cum acoperirea bordeiului, cu o invelitoare usoara de stuf, paie sau chiar iarba de stepa uscata, a facut necesara o sarpanta de sprijin. In general, la colturile gropii, dar si in centrul a doua dintre laturile paralele bordeiului, au fost infipti pari grosi de lemn, care sustineau grinda de culme si cosoroabele, pe care sprijineau capriori lungi de cel putin trei metri si destul de desi. Pe acestia era asezata invelitoarea din materiale vegetale – stuf, trestie, paie (nu s-au pastrat resturi)- care, tot cu scopul de a o stabiliza, era lipita cu lut. Urmele parilor verticali au putut fi surprinse, mai de graba sub forma unor uluci verticali, crutati in peretii de piatra ai bordeielor, asa cum uneori s-au pastrat gropile lor in podeaua lipita a locuintelor. In interior au putut fi surprinse cinci tipuri de amenajari: sobe, construite din lespezi sau bolovani mari de piatra, asezati vertical, dupa o schema patrulatera, asa incat sa constituie peretii focarului, dar lasand o latura libera pentru alimentarea focului, determinand un spatiu restrans la circa 400cm² (20 x 20 cm), acoperit cu o lespede plata si larga, si lipit pe deasupra cu lut. In cateva cazuri, unde lipitura se pastra mai bine, s-a putut recunoaste un anumit modelaj, o ingusta gardina marginind platforma superioara, ceea ce dadea sobei aspectul unei plite. Soba – care, dupa aceste detalii, servea atat la incalzit, in anotimpul friguros, cat si pentru gatit mancarea – nu avea tiraj, fumul iesea pe gura, in bordei si era probabil evacuat prin o gaura in invelitoare, amplasata pe verticala gurii sobei. De obicei, soba este asezata intr-un colt al laturii opuse intrarii bordeiului, ca sa asigure astfel un usor curent de aer ce inlesnea evacuarea fumului. De cele mai multe ori, relativ inaintea gurii sobei, oarecum central in raport cu aria bordeiului, era situata o groapa adancita 8-10 cm. in podeaua locuintei, uneori simpla alveolare a acesteia, alte ori cu peretii ingrijit lipiti si neteziti, aproape verticali, totdeauna descoperita plina cu cenusa. S-a facut supozitia ca ar fi servit drept vatra de preparat mancarea, mai cu seama in anotimpul cald, cand folosirea sobei ar fi ridicat excesiv temperatura in interior. Soba a fost descoperita in toate bordeiele a caror arie a putut fi integral observata – adica nu a fost partial distrusa de intersectia cu alte bordeie. In un numar limitat de cazuri, in afara sobei au mai putut fi identificate vestigiile unor cuptoare, construite din pietre mici si fragmente de caramizi, prevazute cu bolta hemisferica si gura mica, atat cat s-a putut observa, arcuita, probabil destinate coptului painii. Vatra acestor instalatii era special amenajata: pe un substrat de pietre mici si fragmente de caramizi, lipite cu lut, se aseza un strat refractar, constituit fie numai din fragmente de caramizi, fie din fragmente ceramice, adesea de la cateva vase intregibile. Acesta, la randul lui, era fatuit cu tencuiala subtire de lut fin, puternic arsa. In cateva cazuri aceste cuptoare sunt insotite de alte constructii consistand din o gardina inalta de peste 50 cm., de obicei din piatra cu pamant, ce suporta o platforma de dulapi de lemn, grosolan fasonati, lungi de 50-70 cm, complet carbonizati in momentul descoperirii, care sustineau o platforma de lipitura, groasa de pana la 5 cm. din lut cu pleava, transformata, datorita incendiului, in teracota grosolana in momentul descoperirii si de obicei sparta in fragmente mari care purtau inca amprentele platformei de lemn. Dupa faptul ca in asociere cu daramaturile acestor instalatii au fost descoperite, in cateva cazuri, gropi de bucate, adancite in interiorul bordeielor, iar in alte cateva cazuri boabe de cereale – mei, grau si orz – carbonizate, se presupune ca aceste amenajari serveau la uscarea cerealelor, conservate in gropi de bucate. In sfarsit in doua sau trei cazuri s-au descoperit adosate, in interior, la peretii laturilor unor bordeie, gramezi de piatra, oarecum formate paralelipipedic, amestecate cu sfaramaturi de lipitura, probabil niste lavite.
Aceasta ar fi asadar imaginea standard a unui bordei, a carui arie medie varia intre 12 si 16 m². Tehnica si materialul in care au fost realizati peretii insa au variat de la faza la faza : in prima, cea mai veche faza (sec. IX), bordeiele in intregimea lor au fost amenajate in ruinele mai vechi ale perioadelor anterioare – romano bizantina sau intermediara – peretii fiind obtinuti din refolosirea zidurilor mai vechi. Sunt caracteristice pentru aceasta perioada podelele puternic lipite si arse, adesea prevazute cu gropita-vatra descrisa mai sus. In ceea de a doua faza (sec. X, anterior anului 913) bordeiele sunt simple gropi cu peretii dublati cu piatra stivuita, structura extrem de sumara si de labila, care nici nu a rezistat, la majoritatea bordeielor din aceasta faza identificandu-se doar groapa cu marginile ei de pamant, umpluta cu pietre. Cea de a treia faza (913-940) este caracterizata de dublarea peretilor bordeielor cu ziduri de piatra dar care prezinta particularitatea colturilor rotunjite, nu incheiate in unghi drept. In micul interstitiu dinte arcul de zidarie si coltul gropii au putut fi adesea identificate resturi de stalpi de lemn carbonizati. Cea de a patra faza (940-971) este caracterizata de integrarea sarpantei cu zidaria peretilor, care acum se incheie la colturi in unghi drept si cruta, din apareiere, lacasuri pentru parii sarpantei, atat la colturi cat si pe centrul unora dintre laturi. Urmatoarele trei faze (5. 971-1018; 6. 1018-1040; 7. 1040-1064) sunt toate caracterizate de pereti din dulapi de lemn dispusi „in cununi”, cu colturi incheiate „romaneste”. Intre cele trei faze nu se pot remarca deosebiri importante, dar se poate observa o tendinta de diminuare a ariei bordeielor si de accentuare a aglomerarii.
Asa cum o descriam in alta parte, viata in bordeiele susamintite era deosebit de aspra:
Daca cineva incearca sa-si imagineze viata locuitorilor bordeielor va obtine un tablou destul de sumbru: spatiu putin si inconfortabil, mijloace de incalzire, peste iarna, se pare eficiente, dar incomode, mobilier redus la limita. Descoperirile marunte ne dau insa si alte informatii. Cateva amprente pe fragmente de ceramica, ne ofera informatii cu privire la textilele pe care, deopotriva le produceau si le foloseau: sunt tesaturi din fibre de canepa, cu contexturi simple. Fusaiole si chiar un fus de lemn carbonizat, precum si greutati de razboi de tesut ne dau detalii despre mestesugul textil propriu-zis – se torcea destul de grosolan, nefiind cunoscute nici mecanisme si nici macar fusul de lemn umflat in partea mediana si cu prasnel la capatul inferior; razboiul de tesut era vertical si nu avea schimbator de ite. Numarul mare de strapungatoare, facute din tibii de animale mici dovedeste ca prelucrarea pieilor si blanurilor – cojocaritul – era larg practicat. Numarul deosebit de mic de obiecte din fier, arata o penurie de material. Este probabil ca nu existau ustensile de toaleta – brici, foarfece, pensete – fiind inlocuite de universalul cutit din care s-au gasit cateva exemplare cu lama scurta.
            Asa dar, bordeiul medio-bizantin de la Capidava nu era centrul activitatii familiei, cel putin activitatile barbatilor desfasurandu-se in afara locuintei, uneori chiar la distante apreciabile de aceasta: serviciul militar – garda si garnizoana, dar si participarea la expeditii, eventual pe fluviu – agricultura, pasunatul turmelor sau cirezilor, vanat si pescuit, lucrul la padure sau in balta (recoltat de stuf). In schimb cel al femeilor avea loc in cadrul gospodariei: gatitul mancarii, meseriile casnice – tesutul, cojocaritul, cusutul; o problema deosebita o ridica preparatul painii: nu toate bordeiele poseda instalatii de preparat painea – platforma de uscat cerealele, cuptor de paine. Se pare ca exista chiar o anumita regularitate in distribuirea acestor instalatii pe suprafata cetatii, respectiv asezarii. Nici gropile de bucate nu prezinta alta distributie topografica. Aceasta presupune un anumit tip de organizare a comunitatii, comportand folosirea proportionala a unor instalatii confectionate in comun, ceea ce nu exclude ca, pentru fiecare familie mama familiei sa fi pregatit painea, folosind periodic instalatiile comune. O problema similara o ridica si confectionarea ceramicii precum si activitatile metalurgice, pentru care ar sta marturie numeroasele descoperiri de turte. Pe intreaga suprafata a cetatii nu s-a descoperit nici un atelier, nici ceramic, nici metalurgic. Zacaminte de argila plastica exista spre ESE de cetate si este posibil ca acolo sa fi existat si atelierele ceramice prevazute cu cuptoare adecvate. In orice caz, si aceste activitati, duse in afara asezarii apartineau, probabil, tot barbatilor.
            Care erau deci functiile casei, respectiv bordeiului, in cadrul asezarii de stratiotai de la Capidava? In primul rand aceea de adapost si loc de odihna. Apoi aceea de loc de crestere a copiilor, evident in raport de varsta si de sex. In sfarsit aceea de centru al vietii familiale, dar nu si al activitatii de acest fel.
            Concluzia cea mai interesanta care se poate desprinde din aceasta analiza este aceea ca toata bogatia functiei de centru al vietii – si activitatii – familiale pe care casa romaneasca traditionala o cunoaste este un fapt istoric, ce s-a dezvoltat in timp, pe masura imbogatirii culturale – dar si economice – a familiei. Un rol deosebit in aceasta polarizare a vietii si activitatii familiale pare sa-l fi jucat femeia – mama. Sunt teme care evident depasesc cadrul acestei comunicari dar pe care aceasta le anunta.

TABELUL
comparativ al marimii bordeielor

Nr. crt

Nr. bordei

Nivel

L = lungime

La = latime

1

1

II

3,2

3,4

2

3

IV

4

2

3

4

V-VII

3,7

3,4

4

5

V-VII

2,9

3,1

5

6

V-VII

3,6

3,2

6

9

IV

4,8

3,6

7

12

V-VII

3,4

3

8

14

V-VII

3,4

2,4

9

15

IV

2,6

2,4

10

16

V-VII

2,5

2,3

11

19

V-VII

3,4

2,4

12

27

II

3,6

2,5

13

30

V-VII

3,4

3,2

14

32

V-VII

3,3

3

15

33

IV

4

2

16

36

V-VII

3

2,8

17

37

V-VII

2,7

2,6

18

39

V-VII

3,4

2,8

19

39b

II

3,2

3

20

40

II

5,2

2,8

21

41

II

3

3

22

42

II

3

2,8

23

45

IV

3,4

2,6

24

46

IV

4,4

3

25

48

V-VII

3

2,6

26

54

V-VI

3,4

2,6

27

55

V-VII

3,2

2,5

28

56

V-VII

2,6

2,6

29

58

IV

3,6

2,6

30

59

V-VII

2,6

2,6

31

60

V-VII

2,6

2,6

32

66

II

3

2,8

33

70

V-VII

3,6

3

34

71

V-VII

3,2

2,6

35

75

V-VII

2,4

2,4

36

77

V-VII

2,4

2,6

37

78

II

3,6

2,6

38

80

IV

4,5

2,8

39

88

IV

4,8

3,6

40

95

V

5

3

41

96

V-VII

3,4

3,4

42

97

V-VII

3

3

43

98

V-VII

2,7

3

44

100

V-VI

3,8

3,2

45

101

VI-VII

3,4

2,8

46

101b

V-VII

4,8

+1,8

47

104

V-VII

3,6

3

48

105

VI-VII

3,8

3

49

108

III

4

2,4

50

109

V-VII

3,4

+2,8

51

110

V-VI

3,8

+2,4

52

111

II

6

+3,7

53

114

V-VII

2,6

2,4

54

115

VI-VII

2,6

3

55

117

VI-VII

3

3

56

118

IV

3,4

2,6

57

121

III

3

Incomplet

58

122

IV

4

3

59

128

IV

4,8

2,6

60

134

VI-VII

3,6

2,8

61

144

V-VII

3,4

3

62

158

V-VI

2,8

2,8

63

159

VI-VII

3,2

3

64

161

VI-VII

3,6

3,1

65

162

III

3,2

2,8

66

165

V-VII

3

3

67

167

V-VII

3

3

68

168

IV

5,6

3,2

69

169

V-VII

4

2,6

70

177

VI-VII

3

2,6

71

183

IV

5

3,2

72

184

IV

4

2,8

73

186

III

7,6

2,6

74

193b

II

4,2

3,8

75

193c

V-VII

3

+2,4

76

197

VI-VII

2,4

2,4

77

198

VI-VII

3

2,6

78

205

V-VII

3,2

3

79

217

II

3,4

3,2


NOTA: Au fost masurate numai bordeiele intregi; cele cateva la care o dimensiune are inainte semnul + sunt doar aproximativ masurate pentru dimensiunea respectiva, fie pentru ca latura nu se mai pastra precis, fie pentru ca bordeiul continua sub profil. Nivelele V, VI si VII nu se disting constructiv unul de celalalt; dar exista cazuri de intersectari sau suprapuneri. In aceste cazuri s-a indicat relatia prin V-VI sau VI-VII.

Tipuri de bordeie medio-bizantine de la Capidava (sec. IX-XI d.Hr.)

* Comunicarea a fost sustinuta la Sesiunea Zilele Antropologiei romanesti – Universul locuintei, Sibiu 2001. Este si ultima contributie stiintifica a profesorului Radu Florescu, publicata postum, in volumul reunind sesiunile desfasurate la Sibiu din anii 1999-2001, Sibiu, 2004, p. 253-261.
Radu FLORESCU, Zaharia COVACEF, Stratigrafia Capidavei romane tarzii si feudale timpurii, in Pontica, 21-22, 1988-1989, p. 187-247. 

Grigore FLORESCU, Locuintele, in Grigore FLORESCU, Radu FLORESCU, Petre DIACONU, Capidava. Monografie arheologica, Bucuresti, 1958, p. 138-152; N. CHELUTA-GEORGESCU, Consideratii asupra tipului de locuinte feudale de la Capidava si elemente specifice amenajarii interiorului lor, in Pontica, XI, 1978, p. 211-222; Radu FLORESCU, N. CHELUTA-GEORGESCU, Sapaturile de la Capidava, in Pontica, VII, 1974, p. 417-435; Radu FLORESCU, N. CHELUTA-GEORGESCU, Sapaturile de la Capidava, in Pontica, VIII, 1975, p.77-85.

V. n. 1, supra.



sus

Copyright © 2007-2009, www.capidava.ro, Toate drepturile rezervate
Site dezvoltat de EEU Software Warning
Warning

   This software is protected by copyright law and international treaties. Unauthorized reproduction or distribution of any information contained in this website may result in severe civil and criminal penalties, and will be prosecuted to the maximum extent.

   However, information from capidava.ro may be reproduced in a website, e-zine, CD-ROM, book, magazine, etc. so long as the above information is included in full, including the link back to this website. Please e-mail at ioan.opris@capidava.ro , before using any information.