Ala (pl. Alae) = Unitate auxiliara de cavalerie. Din latinescul "aripa", in mod traditional cavaleria era dispusa pe fiecare dintre lataralele (aripi) armatei formate din unitati de infanterie.

Atrium = Initial desemneazã piesa centralã în jurul cãreia se articuleazã casa italicã, în fapt o curte interioarã mãrginitã de un acoperis în patru ape, în jurul deschiderii centrale patrulatere. Un bazin (impluvium) corespundea deschiderii acoperisului si prelua apa pluvialã, dirijând-o spre o cisternã. Atrium-ul juca si rolul de luminator. Pentru arhitectura paleocrestinã, atrium-ul reprezintã curtea mãrginitã de porticuri, cel putin pe trei laturi (triporticus), dispusã în general înaintea fatadei anterioare a unei biserici si mult mai rar în spatele altarului. Adãpostind o fântânã, atrium-ul menajeazã tranzitia între lumea profanã si sanctuarul crestin. Poate îndeplini, deopotrivã, si functii liturgice diverse.

Baptisterium = Pentru termele greco-romane, termenul desemna un bazin de înot. Pentru crestini, baptisteriul reprezintã bazinul pentru botez si încãperea sau construcþia unde se celebra acesta. Baptisteriile se rãspândesc în toatã lumea crestinã, dupã victoria crestinismului, si vor dãinui pânã la sfârsitul sec. al VI-lea, când, treptat, botezul adultilor este înlocuit de cel al copiilor, motiv pentru care nu va mai fi nevoie de constructii speciale. În secolul al VI-lea p.Chr. (cazul bazilicii de la Capidava), taina botezului reprezenta privilegiul absolut al episcopului, desi numeroase baptisterii sunt cunoscute si în afara catedralelor episcopale.

Barbaricum = Termen generic care desemneazã spatiile geografice locuite de barbari, situate în afara frontierei apãrate de trupe ale Imperiului roman (limes).

Cippus = Stâlp de piatră folosit fie ca bornă de hotar, fie ca piatră de mormânt. În acest ultim caz, era scund si de obicei paralelipipedic. Se aseza pe un mormânt de inhumatie sau era prevăzut cu o cavitate pe fata superioară, în care se punea urna cu cenusa după incinerare. În Dacia romană si în Dobrogea antică s-au descoperit numerosi cippi cu funcţie terminală/ de delimitare (terminus) sau funerară, purtând inscriptii.

Classis = Flota romana, numelui fiind acociat un termen ce indica zona geografica de actiune a acelei fote. Ex. Classis Flavia Moesica = Flota Dunarii de Jos.

Diaconicon (diaconicum) = În Orient, încãperea servea drept vestiar si de sacristie, iar dispunerea sa putea fi una variabilã. În d. se pãstrau cãrtile si vasele sacre, cât si vestmintele sacerdotale. Unele diaconica puteau contine si piscina baptismalã. În unele ritualuri se distinge diaconicon de prothesis, ultimul spatiu fiind rezervat depunerii ofrandelor. Simetria celor douã încãperi, situate de ambele laturi ale altarului (prothesis la N si diaconicum la S), nu corespunde unui uz curent în Occidentul crestin, în chip contrar celor cuprinse în marile manuale.

Hierocles (Synecdemos) = Hierocles trãieste în prima jumãtate a secolului al VI-lea, alcãtuind între 527-528 un Synecdemos (Ghid de cãlãtorie). Lucrarea reprezintã un indice istorico-geografic al provinciilor si oraselor din Imperiul Roman de Rãsãrit, inspiratã de sursele oficiale. Ea înfãtiseazã un tablou al împãrtirii geografice civile, iar nu bisericesti. Aceastã sursã literarã este utilizatã în secolul al X-lea de cãtre împãratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, care îl numeste pe autorul sãu “gramaticul”.

Kutriguri = Populatie tiurcã, înruditã cu hunii si bulgarii. Prezenti în prima jumãtate a secolului al VI-lea în zona frontierei romane de la Dunãrea de Jos, pe care o atacã în mod repetat. În 551, utigurii (un neam înrudit) vor mãcelãri, la instigarea lui Iustinian, pe kutriguri, dupã care douã mii de familii dintre acestia primesc azil în teritoriul roman. Sub conducerea lui Zabergan, vor întreprinde un mare raid asupra Imperiului bizantin în anul 559, rãscumpãrat de cãtre Iustinian, care i-a atâtat încã o datã pe utiguri împotriva kutrigurilor. Cu timpul, vor ajunge sub stãpânirea avarilor, iar la începutul sec. VII fãceau parte din marele Imperiu bulgar de la N de Marea de Azov, iar alãturi de bulgari, în parte, vor înainta apoi spre gurile Dunãrii.

Loculus = Nisã sãpatã într-un perete al unui edificiu si (în mod particular) pe latura galeriilor catacombelor, destinatã a primi o sepulturã. Desemneazã deopotrivã o cavitate sãpatã direct sub sau în spatele altarului, care adãpostea relicve.

Milliaria = O cohorta sau ala de aproximativ 1000 de oameni, numarul exact depinzind de tipul unitatii. Intr-o cohors milliaria (efectivul este nesigur) soldatii erau grupati în 10 centurii; în caz cã unitatea era equitata, ea numãra 800 de infanteristi grupati în 10 centurii x 80 oameni si 240 cãlãreti grupati în 10 turmae x 24 oameni; comanda o avea un tribunus (acest comandament putea fi a doua treaptã în cadrul militiilor ecvestre; în cazul repetãrii tribunatului, comanda unei cohors milliaria equitata era superioarã celei a unei cohors milliaria peditata). O ala milliaria era formatã din 1008 oameni grupati în 24 turmae x 42 equites. Comandantul alei se numea, ca si in cazul unei ala quingenaria, praefectus; dar în timp ce comanda unei ala quingenaria reprezenta a treia militie ecvestrã, comanda unei ala milliaria era a patra militie (la care erau promovati numai cei mai valorosi ofiteri ecvestri).

Narthex = Desemneazã o încãpere dreptunghiularã, îngustã, dispusã transversal la intrarea în bazilica paleocrestinã, între atrium si naos. Spatiul acesta era rezervat catehumenilor si penitentilor. Narthexul este o caracteristicã din sec. V-VI si îndeosebi din vremea lui Iustinian, pentru bazilicile crestine din Grecia, Constantinopol, cât si de pe litoralul de N si E al Mãrii Egee. Narthexul putea comunica cu atrium-ul si naosul prin una sau mai multe intrãri, iar uneori direct cu exteriorul, prin câte o intrare pe latura îngustã de sud. Prin narthex se trece spre naos, tribune si, în unele cazuri, spre baptisteriu sau diferitele anexe ale bazilicii. Cele mai multe bazilici din Scythia dispuneau de narthex.

Notitiae Episcopatuum = Surse literare reprezentând importante izvoare istorico-geografice asupra Imperiului Roman de Rãsãrit în epoca Dominatului. Acestea reprezintã, în fapt, liste ale mitropoliilor, arhiepiscopiilor si episcopiilor din jurisdictia Patriarhiei ecumenice de Constantinopol. „Notitia lui De Boor”, una dintre cele douã mari redactãri cunoscute, editatã în a doua jumãtate a sec. al XIX-lea (si purtând numele primului sãu editor), dateazã din sec. VIII-IX, înfãtisând însã situatia eparhiilor Patriarhiei constantinopolitane din sec. VI p.Chr. Ea mentioneazã cel mai mare numãr de orase episcopale (725). Orasele mentionate sunt grupate pe provincii (eparhii), având în frunte propria metropolã. Lucrarea face referintã si la teritoriul provinciei Scythia, unde aflãm 14 episcopate, avându-l în frunte pe episcopul metropolitan de la Tomis. Majoritatea acestor episcopate par sã fi fost întemeiate în vremea împãratului Anastasius (491-517), primul si singurul episcopus metropolitanus al Scythiei atestat pânã acum fiind Paternus. În anul 520, acesta din urmã semna actele sinodului V ecumenic la Constantinopole, în calitatea sa de mitropolit al provinciei – Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus (Hierocles Synecdemus et Notitiae grecae episcopatuum, edidit G. Parthey, Berlin, 1866; Carl de Boor, în Zeitschrift für Kirchengeschichte, 18, 1891, 303-322, 519-534; 14, 1894, p. 573-594).

Prothesis (sau oblationarium) = Termenul apartine liturghiei orientale si desemneazã o încãpere unde sunt dispuse, pe mese, darurile care serveau la celebrarea slujbei religioase.

Quingenaria = O cohorta sau ala de aproximativ 500 de oameni, numarul exact depinzind de tipul unitatii. O cohors quingenaria avea un efectiv de 480 de infanteristi, grupati în 6 centurii de câte 80 de oameni fiecare; în caz cã unitatea era equitata (efectiv nesigur), ea dispunea si de 6 turmae x 20 cãlãreti; comanda cohortei o avea un praefectus, acest rang reprezentând prima treaptã în cadrul militiilor ecvestre. O ala quingenaria era formatã din 480 de cãlãreti grupati în 16 turmae x 30 cãlãreti. Comandantul alei se numea praefectus; comanda unei ala quingenaria reprezenta a treia militie ecvestrã.

Sesquiplicarius = Subofiter de stat major, plătit cu o soldă si jumătate pentru servicii extraordinare si scutit de corvezile care revin soldatilor de rând.

Turma = Subunitate a unei unitati de cavalerie, Ala sau Cohors Equitata, formata din 20, 24, 30 sau 42 de calareti.

Ubiorum = In numele unei unitati, indica faptul ca este formata din Ubii, populatie germanica de la Rinul inferior, din zona actualului Köln.